Writer Between Worlds

Soulful writing about humans and places

Category: De-ale vieţii

Un polonic cu soare

într-o dimineaţă, în timp ce muşcam din măr, frumosul a descălecat din cireşul roz şi s-a apucat să leviteze la fereastra bucătăriei. totul s-a umplut de reavăn: mai întâi părul, apoii pielea, apoi pâinea, apoi gândul absent din spatele frunţii. s-au umplut cu vălătuci roz oalele şi farfuriile, iar în chiuvetă trona, ca o lubeniţă…
Read more: Un polonic cu soare
Pastila de râs…

…şi de meditaţie. :-) Azi dimineaţă o lăsasem pe fiica mea de 3 ani jumate în cameră cu un snop de haine, să se îmbrace. Revin după 5-10 minute ca s-o găsesc perorând ceva neinteligibil pe Germană, cu ciorapii lungi doar pe jumătate traşi, picioarele bălăbănind pe marginea patului şi mâinile desenând febril în aer…
Read more: Pastila de râs…
Părinţi, educaţi-ne!

“Vrem reguli clare, vrem stabilitate, vrem prezenţe sigure, vrem părinţi curajoşi!” Culmea e că ne pare aproape neverosimil. Contraintuitiv. Şi totuşi, cam aşa s-ar putea rezuma un studiu efectuat recent în Germania de către Institutul Rheingold din Köln, la solicitarea revistei “Stern”, care l-a şi publicat în numărul său din 29 ianuarie 2015. Mi se…
Read more: Părinţi, educaţi-ne!
Perlacher Forst – Munich, 2015

Winter landscapes in Munich’s south end. A journey that starts at dawn and extends into the afternoon. Copyright A. Sepi
Read more: Perlacher Forst – Munich, 2015
Recalibrare

“Iată darul cel mai mare al lui Hristos: ne binecuvântează cu această minunată, supranaturală putinţă de a răsturna principiile termodinamicii, ipseitatea, emoţia personală; ne vedem aşa cum suntem, nu cum ne plăcea a ne socoti – la fereala de orice posibilă învinuire – înzestraţi numai cu drepturi şi calităţi, neprihăniţi, stăpâni ai lumii, superiori imbecililor,…
Read more: Recalibrare
The road to excellence

“DESIRE is the starting point of all achievement; not a hope, not a wish, but a keen pulsating desire that transcends everything” – Napoleon Hill Why don’t I see enough people around me in whom this desire pulsates anymore? Not even the young ones. Benjamin Disraeli once said that there is no education like adversity. Is…
Read more: The road to excellence
NU terorii

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi făcătorii de pace… Mă tot gândesc: ce au “realizat” fanaticii prin teroare? Pe lângă crimele atroce şi dezgustătoare, tocmai au dat o nouă viaţă unei mici reviste satirice care altfel era în pragul falimentului (dovadă că lumea se cam plictisise de ea), au contribuit la reproducerea…
Read more: NU terorii
The commercialization of Christmas…

… the commercialization of life. Living in constant temptation. Craving and crushed by the “loss” of not getting it all. Exhausted by the pain of giving up that which we never had in the first place. Chasing peer-sanctioned matter. Arduously. Everything becomes a purpose in itself, and none of it is real. Cosmetics to mask…
Read more: The commercialization of Christmas…
Acum 25 de ani – Timişoara

Ironie. Piaţa Operei tocmai fusese terminată, după o reconstrucţie care eliminase şinele de tramvai din centru, deviindu-le pe alte străzi. Ca să fie pentru manifestaţiile de sorginte nord-coreeană dedicate “geniului carpatin”. Nu-i pentru cine se pregăteşte. Sau da, pentru el au fost, dar pe invers. Ironie. Eram un copil la Revoluţie, dar îmi amintesc… …cum…
Read more: Acum 25 de ani – Timişoara
Copiii spun lucruri înspăimântătoare

– Hai, copile, mai repede, că mi-e frig. Sunt bolnavă, am luat-o şi eu de la tine. – Ieeee!… Talk about dancing on somebody’s grave… :-) Picture source: Calvin and Hobbes by Bill Watterson.
Read more: Copiii spun lucruri înspăimântătoare
Pastila de râs

Fiică-mea are puţin peste 3 ani. Concepţia ei despre obiectele care formează realitatea înconjurătoare se centrează pe temele: “Cine l-a cumpărat?” “Cât costă?” “Vreau şi eu”. Vede un ditai microbuzul pe stradă: “Vreau şi eu aşa o maşină. Cât costăăă?” Îi dau o felie de pizza: “E bună. Cine a cumpărat? Cât costăăă?” Azi tocmai…
Read more: Pastila de râs
Uimiri

Mă uimeşte disponibilitatea oamenilor de a trăi o viaţă desenată pentru ei de alţii. Lipsa dorinţei vulcanice de a şi-o croi, măcar în parte, singuri. De a încerca măcar. Mă uimeşte uşurinţa cu care se mulează pe forma piesei lipsă a puzzle-ului. Uşurinţa cu care acceptă că lucrul cel mai satisfăcător al vieţii ar fi…
Read more: Uimiri