Writer Between Worlds

Soulful writing about humans and places

Category: De-ale vieţii

  • Toamna (remember 2003)

    E toamnă.  E de ajuns să spun atât. E toamnă, lumina bate oblic, iar eu mă scufund într-o plăcută astenie bordo. Totul e blând toamna.  Soarele, bruma, vântul, culorile. Fiindcă am abonament integral pe reţeaua de autobuze şi fiindcă, Slavă Domnului, în ziua asta providenţială nu am altceva de făcut, am decis să mă plimb…

    Read more: Toamna (remember 2003)

  • Dor de bunici

    Copil fiind, creşti cu credinţa fermă că părinţii şi bunicii sunt eterni. Ei sunt un fel de eroi mitici atotputernici şi atotştiutori, coborâţi pe pământ ca să îţi poarte ţie de grijă şi să graviteze în jurul tău. Lor nu li se poate întâmpla nimic, ei vor fi tot timpul acolo, tot timpul la fel,…

    Read more: Dor de bunici

  • Vara

    Venise. Prin fereastră, am văzut-o răbufnind cu furie, ca o ceartă urâtă prea mult timp aplanată. Apoi a izbit cu pumnul în ţiglele mansardei şi a trezit în mine o sută de mii de evuri înţepenite. Se năpusteau acum la suprafaţă pocnind bârne cu temerile lor primitive, nesavante. Când i-am auzit, în fine, şuieratul sub…

    Read more: Vara

  • La muncă, oameni!

    Ca să continuăm țanțoș în vena post-ului anterior, iată cum ni se conturează convingerea că un singur lucru e inepuizabil pe lumea asta, și ăla e prostia. O prietenă aflată în căutare de joburi îmi furnizează mai multe exemple de sorginte corporatistă: de la secretara căreia i se cer toate aptitudinile din lume, avertizată că…

    Read more: La muncă, oameni!

  • Of of of și vai vai vai…

    Urăsc să fiu căinată! Sprâncenele se coboară spre tâmple și se țuguie în mijlocul frunții, vocea trece în registrul plângăcios și prefăcut-grijuliu… cunoașteți stilul? Dom’le, nu-l suport. Ca orice om, am nevoie și mă bucur de empatia (sinceră!) a celorlalți, dar căinarea nu-i empatie. La naiba, nu îmi place să fiu victimă. Nu mi se…

    Read more: Of of of și vai vai vai…

  • Gloriosul sentiment al maternității

    Scriu de pe budă. Aici m-am refugiat ca să am o clipă de liniște. Fiu-miu ăl mare vânează dragoni prin casă iar pe aia mică am culcat-o, dar tot o mai aud prin perete. Îi ies dinții. Trebuia să mă ascund. Am mințit că-mi vine pișu și m-am încuiat frumușel în baie. Da, domnilor, de…

    Read more: Gloriosul sentiment al maternității

  • Veşti bune! (ştiam eu…)

    Veşti bune dinspre raionul de psihiatrie: fiecare om poate fi fericit. Nu e nevoie să ne aplicăm vreun plasture cu opiacee sau să mutăm munţii din loc. Un simplu zâmbet, chiar şi nejustificat, does the job. Şi apoi, să nu uităm ciocolata. Acea cascadă catifelată de endorfine. Specialiştii Clinicii Universitare de Psihiatrie din Ulm (Germania,…

    Read more: Veşti bune! (ştiam eu…)

  • Primăvara

    Aşteptam primăvara. O aşteptam ca într-o cuşcă, sufocată de vorbe grele şi ruginite ca nişte ghiulele de fier. Sufocată de iubiri irosite. Duceam dorul miresmelor ei, o căutam ca pe o certitudine a noului început al sufletului, ca pe o fertilă încolţire. Trăiam într-o lume care raţionaliza bucuria, care dăruia contabiliceşte, şi simţeam nevoia să…

    Read more: Primăvara

  • Autoportret

    În iarna trecută am intrat în rând cu lumea. Ce mai, mi-am cumpărat și eu smartphone, unul nou, nu vă zic ce marcă, dar îmi place numele lui (ei bine, e un Experia), cu aparat de fotografiat. Cadou de ziua mea, de Crăciun, de Anul nou și de tot anul viitor. Am împlinit… în fine……

    Read more: Autoportret

  • Călimara cu gânduri

    Cogito ergo sum. Asta era pe vremuri. I blog, therefore I am ar fi varianta mai adaptată la actualitate. Trebuie să îmi recâştig obişnuinţa scrisului. E singura activitate care îmi produce cu adevărat starea de flux. Înainte ţineam jurnal, însemnam câte ceva aproape zilnic. Ce presupunea asta? Că gândesc zilnic. Că simt zilnic. Acum mă…

    Read more: Călimara cu gânduri