Writer Between Worlds

Soulful writing about humans and places

Category: De-ale vieţii

  • The road to excellence

    “DESIRE is the starting point of all achievement; not a hope, not a wish, but a keen pulsating desire that transcends everything” – Napoleon Hill Why don’t I see enough people around me in whom this desire pulsates anymore? Not even the young ones. Benjamin Disraeli once said that there is no education like adversity. Is…

    Read more: The road to excellence

  • NU terorii

    Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi făcătorii de pace… Mă tot gândesc: ce au “realizat” fanaticii prin teroare? Pe lângă crimele atroce şi dezgustătoare, tocmai au dat o nouă viaţă unei mici reviste satirice care altfel era în pragul falimentului (dovadă că lumea se cam plictisise de ea), au contribuit la reproducerea…

    Read more: NU terorii

  • The commercialization of Christmas…

    … the commercialization of life.  Living in constant temptation. Craving and crushed by the “loss” of not getting it all. Exhausted by the pain of giving up that which we never had in the first place. Chasing peer-sanctioned matter. Arduously. Everything becomes a purpose in itself, and none of it is real. Cosmetics to mask…

    Read more: The commercialization of Christmas…

  • Acum 25 de ani – Timişoara

    Ironie. Piaţa Operei tocmai fusese terminată, după o reconstrucţie care eliminase şinele de tramvai din centru, deviindu-le pe alte străzi. Ca să fie pentru manifestaţiile de sorginte nord-coreeană dedicate “geniului carpatin”. Nu-i pentru cine se pregăteşte. Sau da, pentru el au fost, dar pe invers. Ironie. Eram un copil la Revoluţie, dar îmi amintesc… …cum…

    Read more: Acum 25 de ani – Timişoara

  • Copiii spun lucruri înspăimântătoare

    – Hai, copile, mai repede, că mi-e frig. Sunt bolnavă, am luat-o şi eu de la tine. – Ieeee!… Talk about dancing on somebody’s grave… :-) Picture source: Calvin and Hobbes by Bill Watterson.

    Read more: Copiii spun lucruri înspăimântătoare

  • Pastila de râs

    Fiică-mea are puţin peste 3 ani. Concepţia ei despre obiectele care formează realitatea înconjurătoare se centrează pe temele: “Cine l-a cumpărat?” “Cât costă?” “Vreau şi eu”. Vede un ditai microbuzul pe stradă: “Vreau şi eu aşa o maşină. Cât costăăă?” Îi dau o felie de pizza: “E bună. Cine a cumpărat? Cât costăăă?” Azi tocmai…

    Read more: Pastila de râs

  • Uimiri

    Mă uimeşte disponibilitatea oamenilor de a trăi o viaţă desenată pentru ei de alţii. Lipsa dorinţei vulcanice de a şi-o croi, măcar în parte, singuri. De a încerca măcar. Mă uimeşte uşurinţa cu care se  mulează pe forma piesei lipsă a puzzle-ului. Uşurinţa cu care acceptă că lucrul cel mai satisfăcător al vieţii ar fi…

    Read more: Uimiri

  • A (re)început şcoala!

    Un prieten, întors recent din Italia, mi-a trimis poza următoare. I-aş da cu drag sursa, dar n-o stiu, si nici nu ştiu cine sunt personajele din imagine. Mă risc însă şi zic că ar putea fi… oricare dintre noi. Se recunoaşte cineva? :-)   Vă doresc tuturor un nou an şcolar cu bucurii şi succese!…

    Read more: A (re)început şcoala!

  • Clepsidrele toamnei

    Cât de frumos poate să fie începutul de toamnă!… Un soare blând, abia ghicit, şi-a pierdut incandescenţa; în parc, printre copaci, aburul levitează încă deasupra ierbii. De dimineaţă a fost rouă. Veveriţe nesăţioase îmi intersectează drumul în ţopăieli aprige după ghinde ori alune. Acum traversează şoseaua ca nişte mingi de ping-pong cu coadă blănoasă, de…

    Read more: Clepsidrele toamnei

  • Presiunea de a fi fericit

    Valuri de sinucideri. Tot mai multi oameni tineri, bogati, “de succes”. Nu e ceva defect cu treaba asta? Cum definim succesul noi astazi? Ni se inoculeaza peste tot ca viata noastra ar trebui sa fie spectaculoasa, bogata, independenta, libera, pe culmile fericirii. Oare nu tocmai presiunea asta de a fi fericiti ne arunca in bratele…

    Read more: Presiunea de a fi fericit

  • Romania 2014 – First impressions – Timisoara

      Happy visiting! :-) Copyright photos: Andreea Sepi and Armand Csordas.

    Read more: Romania 2014 – First impressions – Timisoara

  • Pilula de râs

    Dovada de netăgăduit a faptului că plutocraţia viitorului nu mai cunoaşte loialităţi naţionale. Eu, către fiică-mea (3 ani) născută şi crescută în Germania: “Tu ce eşti, româncă sau nemţoaică?” Ea, chibzuind: “Emmmm…. Prinţesă!” Eu, intrigată: “Serios? Şi cine e prinţul tău?” Ea, fără ezitare: “Tata!” Poftim cultură.

    Read more: Pilula de râs