Writer Between Worlds

Soulful writing about humans and places

Category: ROMÂNĂ

2013!

Slavă Domnului, e 1 ianuarie 2013. Au trecut şi Sărbătorile astea. Mi s-a lăţit fundul de atâta stat pe scaun în jurul mesei – dacă mai durau mult, carnea mea ar fi crescut suficient ca să încorporeze şezutul, spătarul şi cele 4 picioare. Aş fi ajuns om cu scaun la fund, nu la cap. Anyway,…
Read more: 2013!
Crăciun

un bărbat îşi plimbă câinele în semiîntunericul zorilor. la un geam, o femeie – eu – stă sub un bec galben şi îşi suflă nasul. în camera de alături un brad se usucă şi geme; luminiţele intermitente, chinezești, se răsfrâng în globuri, în fereastră, în ecranul stins al televizorului. pe străzi, o ceaţă caldă, de…
Read more: Crăciun
Actualitate vs. eternitate

V-aţi întrebat vreodată dacă nu cumva trăim prea conectaţi la actualitate? Dacă actualitatea asta nu cumva ne decuplează de la ceva mai important, mai universal, mai nevăzut care are loc în paralel – timpul mare, timpul divin? Nu cumva suntem atât de prinşi în propria actualitate istorică încât devenim incapabili de raţiune temeinică şi simţire…
Read more: Actualitate vs. eternitate
Aventuri cu Moş Nicolae

Se întâmpla în anul de graţie 2011. Ah, vremea inocenţei… Întreaga zi de 5 decembrie, micuţul ciocolatofag şi-a petrecut-o în trepidantă aşteptare. Urma să vină Moş Nicolae. Îl văzuse el la biserică, purta o mitră roşie pe cap, nu cuşmă cu moţ, cum era desenat pe coala imprimată de hârtie pe care o primise de…
Read more: Aventuri cu Moş Nicolae
Ce iubesc la colinde…

adevărul lor catehetic profund – umanizat, nedogmatic înţelepciunea colectivă calmă, tandră chiar, aş spune (“dialogul calm cu promisiunea”, dacă ar fi să-l citez pe Andrei Pleşu) arhaicul lor – felul în care te transportă în pre-industrial, când ai senzaţia că “oamenii erau oameni”, că emoţiile izvorau dens, din trăiri autentice, când mai exista acel ingredient…
Read more: Ce iubesc la colinde…
Rara avis

Mă luase cu foame dar providenţa a făcut să deschid cartea asta şi mi-a trecut. Mi s-a lipit de mână, de retină, de minte şi de “organul spiritual”. O carte bună, o gândire vie, limpede şi autentică – adevărurile, cu alte cuvinte – pot, iată, ţine de foame. O dovedeşte din nou Andrei Pleşu, care…
Read more: Rara avis
La Roma

Din când în când călătoresc singură prin lume. Şi fiindcă tocmai am terminat de citit “Idele lui Martie” de Thornton Wilder, mi-am amintit de Roma. Acum trei ani, Roma a fost cadoul meu de Crăciun. Şi fiindcă vine iarna, mi-e dor să mai merg acolo odată, chiar acum, pe calea gândului. Să revăd ce? Umbrelele…
Read more: La Roma
Cusături

Îţi curge infinitul pe la cusăturile hainelor, Prin ţesuturile care îţi căptuşesc inima, Prin buzunarele gândurilor. Umbli lăsând după tine Plete, plete de infinit, Pe care unii calcă cu picioarele, împiedicându-se, Ca de nişte cozi imponderabile de şerpi Iar alţii îşi împletesc din ele funii ca să se spânzure. Când deschizi pleoapa, Se zbat…
Read more: Cusături
Vedere de noapte

cu ochii tăi m-ai văzut aşa cum eram în realitate: schematică, ca o radiografie – oase plutind în derivă pe o pâclă de înserare. ţesuturi au început să-mi crească după aceea. pe atunci nu aveam încă trei dimensiuni. tu, Omul, (poate singurul) mi-ai zis: „mergi şi tu înainte la Betezda şi stai liniştită.…
Read more: Vedere de noapte
Toamna (remember 2003)

E toamnă. E de ajuns să spun atât. E toamnă, lumina bate oblic, iar eu mă scufund într-o plăcută astenie bordo. Totul e blând toamna. Soarele, bruma, vântul, culorile. Fiindcă am abonament integral pe reţeaua de autobuze şi fiindcă, Slavă Domnului, în ziua asta providenţială nu am altceva de făcut, am decis să mă plimb…
Read more: Toamna (remember 2003)
Dor de bunici

Copil fiind, creşti cu credinţa fermă că părinţii şi bunicii sunt eterni. Ei sunt un fel de eroi mitici atotputernici şi atotştiutori, coborâţi pe pământ ca să îţi poarte ţie de grijă şi să graviteze în jurul tău. Lor nu li se poate întâmpla nimic, ei vor fi tot timpul acolo, tot timpul la fel,…
Read more: Dor de bunici
Adio, România!

Nu îmi mai înţeleg ţara. Când despre politică nu se mai poate glumi, când totul se discută din tranşee, la modul absolutisto-fundamentalist “dacă nu eşti cu noi eşti împotriva noastră”, sau, mai recent, “dacă nu eşti cu noi, eşti gunoi”, când până şi proprii părinţi răcnesc cu brutalitate la tine şi te jignesc pentru că,…
Read more: Adio, România!