Îţi curge infinitul pe la cusăturile hainelor,
Prin ţesuturile care îţi căptuşesc inima,
Prin buzunarele gândurilor.
Umbli lăsând după tine
Plete, plete de infinit,
Pe care unii calcă cu picioarele, împiedicându-se,
Ca de nişte cozi imponderabile de şerpi
Iar alţii îşi împletesc din ele funii
ca să se spânzure.
Când deschizi pleoapa,
Se zbat înapoia ei îngerii
Ca fluturi captivi într-un borcan.
Sunt coloraţi.
Dimineţile de dinainte de lume picură rouă
Şi plângi.
Tu doar umbli mai departe, nepipăibil,
Eu cad în genunchi înaintea trupului meu ofilit,
Înconjurată pretudindeni de oamenii aceştia sănătoşi
Pedalând pe biciclete
Iar ţie ţi se deşiră, deşiră, deşiră
Hainele a infinit.
Sănătate de carne, sănătate de vânt?…
În abisurile tale mă împing curenţii termici înspre cer şi zbor
Sănătatea altora e din carne, veselia lor nu ştie mâinele
Iar pe mine mă înjunghie, la fiecare aplecare,
Acul cu care m-ai cusut de tine.
andreeasepi.com 