andreeasepi.com

Needless to say, nemţii sunt oameni chibzuiţi.

Calmi uneori până la placiditate şi autocontrolaţi până la conformism (şi refulare, aş zice eu). Bine, că şi când se enervează vreunul şi începe să-ţi horcăie, te-ai şi făcut şoricel mic într-o gaură din pământ. Acuma ideea e că, din experienţa mea de 10 ani, cu nemţii nici nu prea ai de ce să te cerţi. Îşi cam văd de treabă şi te lasă să îţi vezi binişor de a ta. Plus că nu are sens să te cerţi cu ei. Neamţul are întotdeauna dreptate, şi nu zic chestia asta cu sarcasm. Chiar au, fir-ar să fie. Oricât de aberantă ţi s-ar părea abordarea lor la început, ca sudist, balcanic şi latin pe deasupra ce eşti (adică nu buricul lumii, cum ne credem noi, ci jegul din buric, cum ne-o demonstrează ei), până la urmă vezi că funcţionează şi ţi-au luat maul.

Şi cu toate astea, de meteahnă nu pot să scap. Ca natură neevoluată ce sunt, mă enervez şi pace. Uneori chiar mă relaxează să mă enervez, am impresia.

Ca de exemplu când i-am spart gura dentistei.

Trebuia o tanti de-asta Zahnarzt să îmi facă o curăţare de canal şi avea nevoie de radiografie. La una din măselele din spate. Eu – sufăr ereditar dovedit de un reflex din ăla de regurgitare exagerat; şi când mă spăl pe dinţi cu periuţa îmi vine să vomit. Ea – convinsă sută la sută că sufăr doar de închipuire. Ca să îmi poată băga filmul între dinţi, mă pune pe un scăunel şi începe să-mi zică să dau din picioare, să le ridic la 90 de grade, să fac abdomene, nu alta.

A, am zis ca pe mine măseaua aia mă durea criminal? (… că doar de aia ajunsesem la dentist…)

Asta nu şi nu, o ţinea una şi bună să ridic piciorul. Pe mine mă lua cu leşin de uitasem şi limba. Limba germană, că pe aia din gură cu toate exerciţiile ei tot acolo o simţeam, ca o gâlmă. Mă priveam din exterior şi mă izbea, ca un clovn cu labe supradimensionate, suprarealismul situaţiei. Evident, madama predica în continuare beneficiile acestei noi şi deştepte metode de a îţi muta atenţia pe altceva. Mie mi se zburleau creierii ca puşi pe bigudiuri şi încercam să zâmbesc cu buca dreaptă mare şi plină de vată. În cele din urmă când mă apucase deja şi tremuriciul în coapse, iaca în colţul imaginii şi necuratul: clachez şi încep să mă răţoiesc la femeie în engleză că ce naiba, am venit la dentist sau la aerobic? Că doar nu-s atât de cretină să nu mă pot autocontrola dacă ar fi doar o senzaţie imaginară (sunt scorpion, în fras!) şi să mă lase în pace cu chestiile de grădiniţă. La care unde nu se pune dintr-odată firava şi hiperpoliticoasa femeie a hârăi şi a fumega şi a face spume ca un monstru marin trezit din somn: că aici suntem în Germania şi că să plec, că ea nu mă tratează dacă vorbesc limbi străine, că aici limba oficială e germana (bavareza, mai degrabă, dacă mă-ntrebaţi pe mine) şi etc, etc, etc ambalată ca un X3 la semafor. Tanti, zic, îs venită direct din conced de la greci, că acolo m-a prins beleaua. N-am dormit de 3 zile, am ajuns pe opiacee de dureri şi tu faci aici lingvistică şi echilibristică cu mine? Atâta îmi mai funcţionează în creier, fă odată radiografia şi lasă-mă cu gimnastica, am deja febră musculară.

Tulburată şi roşie foarte, îmi îndeasă plăcuţa de film în gură, mă înfige în aparat şi se aruncă pe uşă afară, ca să n-o iradieze şi pe ea.

Atâta doar că a greşit cadrul uşii cu vreo 5 cm…