Writer Between Worlds

Soulful writing about humans and places

Category: De-ale vieţii

  • Crăciun

    un bărbat îşi plimbă câinele în semiîntunericul zorilor. la un geam, o femeie – eu – stă sub un bec galben şi îşi suflă nasul. în camera de alături un brad se usucă şi geme; luminiţele intermitente, chinezești, se răsfrâng în globuri, în fereastră, în ecranul stins al televizorului. pe străzi, o ceaţă caldă, de…

    Read more: Crăciun

  • Actualitate vs. eternitate

    V-aţi întrebat vreodată dacă nu cumva trăim prea conectaţi la actualitate? Dacă actualitatea asta nu cumva ne decuplează de la ceva mai important, mai universal, mai nevăzut care are loc în paralel – timpul mare, timpul divin? Nu cumva suntem atât de prinşi în propria actualitate istorică încât devenim incapabili de raţiune temeinică şi simţire…

    Read more: Actualitate vs. eternitate

  • Aventuri cu Moş Nicolae

    Se întâmpla în anul de graţie 2011. Ah, vremea inocenţei… Întreaga zi de 5 decembrie, micuţul ciocolatofag şi-a petrecut-o în trepidantă aşteptare. Urma să vină Moş Nicolae. Îl văzuse el la biserică, purta o mitră roşie pe cap, nu cuşmă cu moţ, cum era desenat pe coala imprimată de hârtie pe care o primise de…

    Read more: Aventuri cu Moş Nicolae

  • Ce iubesc la colinde…

    adevărul lor catehetic profund – umanizat, nedogmatic înţelepciunea colectivă calmă, tandră chiar, aş spune (“dialogul calm cu promisiunea”, dacă ar fi să-l citez pe Andrei Pleşu) arhaicul lor – felul în care te transportă în pre-industrial, când ai senzaţia că “oamenii erau oameni”, că emoţiile izvorau dens, din trăiri autentice, când mai exista acel ingredient…

    Read more: Ce iubesc la colinde…

  • Rara avis

    Mă luase cu foame dar providenţa a făcut să deschid cartea asta şi mi-a trecut. Mi s-a lipit de mână, de retină, de minte şi de “organul spiritual”.  O carte bună, o gândire vie, limpede şi autentică – adevărurile, cu alte cuvinte – pot, iată, ţine de foame.  O dovedeşte din nou Andrei Pleşu, care…

    Read more: Rara avis

  • Vedere de noapte

    cu ochii tăi m-ai văzut aşa cum eram în realitate: schematică, ca o radiografie – oase plutind în derivă pe o pâclă de înserare. ţesuturi au început să-mi crească după aceea.   pe atunci nu aveam încă trei dimensiuni.   tu, Omul, (poate singurul) mi-ai zis: „mergi şi tu înainte la Betezda şi stai liniştită.…

    Read more: Vedere de noapte

  • Toamna (remember 2003)

    E toamnă.  E de ajuns să spun atât. E toamnă, lumina bate oblic, iar eu mă scufund într-o plăcută astenie bordo. Totul e blând toamna.  Soarele, bruma, vântul, culorile. Fiindcă am abonament integral pe reţeaua de autobuze şi fiindcă, Slavă Domnului, în ziua asta providenţială nu am altceva de făcut, am decis să mă plimb…

    Read more: Toamna (remember 2003)

  • Dor de bunici

    Copil fiind, creşti cu credinţa fermă că părinţii şi bunicii sunt eterni. Ei sunt un fel de eroi mitici atotputernici şi atotştiutori, coborâţi pe pământ ca să îţi poarte ţie de grijă şi să graviteze în jurul tău. Lor nu li se poate întâmpla nimic, ei vor fi tot timpul acolo, tot timpul la fel,…

    Read more: Dor de bunici

  • Vara

    Venise. Prin fereastră, am văzut-o răbufnind cu furie, ca o ceartă urâtă prea mult timp aplanată. Apoi a izbit cu pumnul în ţiglele mansardei şi a trezit în mine o sută de mii de evuri înţepenite. Se năpusteau acum la suprafaţă pocnind bârne cu temerile lor primitive, nesavante. Când i-am auzit, în fine, şuieratul sub…

    Read more: Vara

  • La muncă, oameni!

    Ca să continuăm țanțoș în vena post-ului anterior, iată cum ni se conturează convingerea că un singur lucru e inepuizabil pe lumea asta, și ăla e prostia. O prietenă aflată în căutare de joburi îmi furnizează mai multe exemple de sorginte corporatistă: de la secretara căreia i se cer toate aptitudinile din lume, avertizată că…

    Read more: La muncă, oameni!

  • Of of of și vai vai vai…

    Urăsc să fiu căinată! Sprâncenele se coboară spre tâmple și se țuguie în mijlocul frunții, vocea trece în registrul plângăcios și prefăcut-grijuliu… cunoașteți stilul? Dom’le, nu-l suport. Ca orice om, am nevoie și mă bucur de empatia (sinceră!) a celorlalți, dar căinarea nu-i empatie. La naiba, nu îmi place să fiu victimă. Nu mi se…

    Read more: Of of of și vai vai vai…

  • Gloriosul sentiment al maternității

    Scriu de pe budă. Aici m-am refugiat ca să am o clipă de liniște. Fiu-miu ăl mare vânează dragoni prin casă iar pe aia mică am culcat-o, dar tot o mai aud prin perete. Îi ies dinții. Trebuia să mă ascund. Am mințit că-mi vine pișu și m-am încuiat frumușel în baie. Da, domnilor, de…

    Read more: Gloriosul sentiment al maternității