Ca să continuăm țanțoș în vena post-ului anterior, iată cum ni se conturează convingerea că un singur lucru e inepuizabil pe lumea asta, și ăla e prostia.
O prietenă aflată în căutare de joburi îmi furnizează mai multe exemple de sorginte corporatistă: de la secretara căreia i se cer toate aptitudinile din lume, avertizată că e vorba de foarte mult stres, situații critice și responsabilitate în gestionarea agendei managerului, numai pentru a fi momită la sfârșit cu “job ușor, se lucrează de acasă, se oferă laptop și mașină de serviciu”, până la jobul din financiar care acceptă numai candidați cu profilul completat în proporție de FIX 60%….
Dar preferatul meu din toate timpurile este anunțul care la cerințele postului afișează un singur lucru: OM 🙂
Chestia asta se cere interpretată. Și anume, hm, din mai multe unghiuri, hm, cum ar veni.
Varianta 1. Tot e bine că nu ne concurează pe joburi și câinii, pisicile, cimpanzeii sau alte mamifere. Înțeleg că delfinii ar fi foarte inteligenți. Doar că, na, când sunt frustrați sexual tind să se sinucidă (ca mulți dintre noi, de altfel), și oricum, un acvariu de dimensiunile potrivite ar fi o investiție prea mare pentru companie. Deci mai bine om.
Varianta 2. Este vorba despre un job de nivel foarte înalt. Cerința este severă. În fond, puțini mai sunt cu adevărat oameni în jungla de azi. Nu mi-e clar dacă jobul specifica vreo vârstă, măcar. Dacă nu, ar putea lejer aplica fiică-mea. Încă nu umblă și nu vorbește, dar e bună de șefă.
Varianta 3. Angajatorul folosește de fapt un acronim secret, cunoscut doar celor din Mensa sau de pe alte planete. O incantație. O mantră. Sau or fi inițialele de la Oboseală Multă…
Varianta 4. Anunțul a fost pus de cel mai mare dușman al bietului responsabil de resurse umane. Câte CV-uri o fi primit? Le mai sortează și astăzi dacă nu și-o fi dat între timp demisia pe motive de epuizare nervoasă.
La muncă, oameni!
andreeasepi.com 