-
Puericultură
Read more: PuericulturăSunt curioasă: şi-ar creşte cineva copiii pe o dietă exclusivă de zahăr şi miere? Dimineaţa – zahăr, la prânz – zahăr, seara – zahăr. E fericit – zahăr, e bolnav – zahăr, dărâmă vecinii pe scări – mai ia nişte zăhărel, scumpule!… (Apropos, mai ţineţi minte povestea aia cu Sarea în bucate? Deşteaptă poveste.) Exact…
-
Pilula de râs
Read more: Pilula de râsDin ciclul “gura copiilor adevăr grăieşte” (iar ochiul vede doar ce vrea el): 1.”Ştii tu mama pentru ce ne trebe ochi? Ca să vedem. Albinele, sau elefanţii, sau Minimax-ul.” 2. El: “Ce mă gâdilă aici în ochi?” (frecându-se de somn) Eu: “O fi o geană…” El (sfătos): “Cred că-i moş Ene.” 🙂 🙂 🙂 Have…
-
Habemus Papam
Read more: Habemus PapamUn pescăruş se aşează pe hornul de cupru care străpunge acoperişul Capelei Sixtine şi nu se mai dă dus. A trecut vreo oră de când mă uit. Se lasă bezna. Piaţa San Pietro e aproape plină, tensiunea devine apăsătoare. În fine, fum. Negru, pe fundal negru. Apoi alb, din ce în ce mai alb. Comentatorii…
-
Pilula de râs
Read more: Pilula de râsEu, uşor exasperată, către sonny boy: – Vorbeşti prea mult. Nu trebe să spui cu voce tare tot ce îţi trece prin cap, spune-le în gând la tine. El: – Da, dar am o gaură aici în ureche şi de aia ies gândurile cu voce tare. 🙂
-
Lisabona în 24 de ore
Read more: Lisabona în 24 de oreCăpitanul tace mâlc iar noi survolăm smucit prin balcoanele oamenilor. Atât de jos mi se pare că zburăm deasupra acestor coline îmbrăcate într-un zig-zag de case, blocuri şi cupole de biserici. – Nu vă supăraţi, cunoaşteţi oraşul?, îl întreb pe pasagerul din faţa mea, pe care îl surprinsesem indicând vecinilor de scaun ceva pe o…
-
Carieră de pensionar
Read more: Carieră de pensionarGata, ştiu. La pensie mă fac infractor. Nu numai ca să fiu în trend (cică tot mai mulţi pensionari fac prostioare penale – ba chiar cu violenţă, ce să-i faci, Moralzerfall) ci fiindcă în felul ăsta m-am scăpat dintr-o lovitură de o sumedenie de griji. Ce chirie, ce sărăcie la bătrâneţe, ce singurătate neconsolată? La…
-
Atenţie, biciclişti!
Read more: Atenţie, biciclişti!Nemţii au adoptat zilele trecute o lege mai aspră împotriva biciclismului iresponsabil. Na, în sfârşit! Să fie primit! Nu vă temeţi, Germania continuă să rămână raiul pe două roţi care era, numai că din religie, chestia asta cu ciclatul începuse să devină fanatism sălbatic; tot mai mulţi nemţi se comportă ca un fel de Rambo…
-
Mă enervez, deci exist
Read more: Mă enervez, deci existNeedless to say, nemţii sunt oameni chibzuiţi. Calmi uneori până la placiditate şi autocontrolaţi până la conformism (şi refulare, aş zice eu). Bine, că şi când se enervează vreunul şi începe să-ţi horcăie, te-ai şi făcut şoricel mic într-o gaură din pământ. Acuma ideea e că, din experienţa mea de 10 ani, cu nemţii nici…
-
Iarna
Read more: IarnaÎn lungul lor drum către primăvară, potecile au îngheţat sub zăpadă şi, abia auzite, şuşotesc. Când te apropii, ca la un semn duc degetul la buza câmpului şi tac. Tac ele, ca să lase tălpilor mele loc să se întrebe. Să inventeze noi peisaje. Căci potecile vechi nu se mai văd. Cineva a tăiat prin…
-
2013!
Read more: 2013!Slavă Domnului, e 1 ianuarie 2013. Au trecut şi Sărbătorile astea. Mi s-a lăţit fundul de atâta stat pe scaun în jurul mesei – dacă mai durau mult, carnea mea ar fi crescut suficient ca să încorporeze şezutul, spătarul şi cele 4 picioare. Aş fi ajuns om cu scaun la fund, nu la cap. Anyway,…
-
Crăciun
Read more: Crăciunun bărbat îşi plimbă câinele în semiîntunericul zorilor. la un geam, o femeie – eu – stă sub un bec galben şi îşi suflă nasul. în camera de alături un brad se usucă şi geme; luminiţele intermitente, chinezești, se răsfrâng în globuri, în fereastră, în ecranul stins al televizorului. pe străzi, o ceaţă caldă, de…
-
Actualitate vs. eternitate
Read more: Actualitate vs. eternitateV-aţi întrebat vreodată dacă nu cumva trăim prea conectaţi la actualitate? Dacă actualitatea asta nu cumva ne decuplează de la ceva mai important, mai universal, mai nevăzut care are loc în paralel – timpul mare, timpul divin? Nu cumva suntem atât de prinşi în propria actualitate istorică încât devenim incapabili de raţiune temeinică şi simţire…