Writer Between Worlds

Soulful writing about humans and places

Category: De-ale vieţii

Diagrama dorului de ţară – Etapele aculturaţiei

Ultimele statistici pe care le-am citit în presă arată că în ultimii 25 de ani, adică numai între 1989 şi 2014, România a pierdut 3,1 milioane de locuitori. Trăiesc astăzi pe teritoriul ţării numai cca. 20 de milioane de oameni. Din cele 3,1 milioane de “dispăruţi”, 77% sunt emigraţi – în total vreo 2,3 milioane (circa o…
Read more: Diagrama dorului de ţară – Etapele aculturaţiei
Nu vă e dor de stilou?

Din momentul în care actul scrisului s-a decuplat de la gestica tandră a aşternutului pe hârtie, ceva fundamental s-a alterat definitiv în relaţia mea cu cuvintele – poate chiar… cu Cuvântul. Înainte, cuvintele aveau formă, miros (da, chiar şi miros!), coloratură. Erau frumoase. Eu decideam cât de frumoase. Unduirea trupului lor era unduirea eternului feminin, un…
Read more: Nu vă e dor de stilou?
Întrebare-ntrebătoare

sub un acoperiş oblic-oblic, încins de soare, plânge un bebeluş: un suflet de al meu geamăn geme – şi el, ca şi mine – de pierderea paradisului. deasupra, cerul altădată opac şi lăptos este orbitor. îl străpunge numai zbierătul copiilor. pe o termică caldă cioara dă ocol. veveriţele se îndoapă iar toporaşii mov…
Read more: Întrebare-ntrebătoare
Cotizaţi, şcolari, cotizaţi!

În primul rând, an nou fericit tuturor, cu sănătate, bucurii şi împlinire. În al doilea rând, nu mă pot abţine să comentez şi eu situaţia asta cu învăţătoarea din Bucureşti nemulţumită că şpaga nu-i destul de mare. ( http://www.gandul.info/stiri/a-aparut-a-doua-inregistrare-cu-invatatoarea-blandu-o-cafea-din-aia-si-o-ciocolata-dati-eu-nu-stiu-daca-sunteti-saraci-sau-sunteti-nesimtiti-directoarea-scolii-a-fost-demisa-audio-11873159.) Mi se pare revoltător şi vulgar. Realizează doamna respectivă că nici măcar cu copiii nu ar avea dreptul…
Read more: Cotizaţi, şcolari, cotizaţi!
Cunoaşteţi fenomenul?

Se cheamă “Trotzphase” – adică ăia doi-trei ani din viaţă când ego-ul copilului tău de grădiniţă e numai de vreo 740 de ori mai mare decât volumul fizic al fiinţuţei lui, şi evident, invers proporţional cu capacitatea de a se încheia la pantofi. Când îl ia pe NU în braţe şi se ataşează de el…
Read more: Cunoaşteţi fenomenul?
Miez de octombrie, München

Balerine aurii şi bete, frunzele îşi dau drumul din copaci, cu piruete leneşe, la fiecare adiere. Plutesc pieziş, negrabnic, opresc puţin timpul în loc. Se culcă una peste alta pe pâmânt. Sunt tot mai rare. Soarele e dulce, te îmbracă. Mi-aş dori să ţină aşa cel puţin până la primăvară ;-) Soarele de toamnă ne…
Read more: Miez de octombrie, München
Pilula de râs – D’ale iubirii, frate!

Sau despre cum a ajuns germana în familia noastră “the language of love…” Asta mică a noastră, găluşca de doi ani, e mult mai lipicioasă decât frate-su. Drept pentru care mă mai alint şi io din când în când şi o întreb: “Mă iubeşti?”. Iar ea, cu vociţa ei de Donald Duck când îl enervează…
Read more: Pilula de râs – D’ale iubirii, frate!
Cele 12 porunci ale copilului

Preluate de la avizierul unei grădiniţe 1. Nu mă răsfăţa! Ştiu prea bine că nu pot primi totul. Vreau doar să te pun la încercare! 2. Nu te teme să rămâi ferm în relaţia cu mine! Atitudinea statornică şi perseverentă e importantă pentru mine, pentru că mă face să mă simt în siguranţă. 3. Pe cât…
Read more: Cele 12 porunci ale copilului
Valea Cernei – Băile Herculane

Comori naturale româneşti ce merită salvate Lanţurile muntoase dimprejur s-au împodobit cu un verde-neon pe fondul de safir al boltei de deasupra, şi creste nude, de carst, se iţesc din loc în loc, prin vălul subţire al ameninţării de ploaie. Vaporii nordici, înalţi, sunt pătaţi cu un mov spălăcit. Crestele exercită o atracţie indescriptibilă, căreia…
Read more: Valea Cernei – Băile Herculane
Modestia lui “acasă”

Inevitabil, povestesc mult cu oameni de vârsta a treia. În cartierul în care locuiesc, din Munchen, ei par a fi majoritari. Iar în blocul nostru sowieso. Plus că au mai mult timp de discuţii. Eu le mai povestesc despre noi, despre copii, despre România, iar ei îmi spun, aproape tot inevitabil “Da, şi noi aici trebuie…
Read more: Modestia lui “acasă”
Visul imposibil

nu poţi să scrii când eşti fericit. poţi doar să fii. deplin, complet, o eşti. ca un sătul, aşezi mâinile pe burtă şi priveşti. nu ai gânduri. mulţumirea te amuţeşte. nu mai poţi crea. te creezi doar pe tine. cu fiecare vis împlinit îmi rămâne un vis mai puţin de visat. (nu te poţi întoarce…
Read more: Visul imposibil