sub un acoperiş oblic-oblic,
încins de soare,
plânge un bebeluş:
un suflet de al meu geamăn geme
– şi el, ca şi mine –
de pierderea paradisului.
deasupra, cerul altădată opac şi lăptos
este orbitor.
îl străpunge numai zbierătul copiilor.
pe o termică caldă cioara dă ocol.
veveriţele se îndoapă
iar toporaşii mov mor
dându-şi duhul
cu un ultim parfum
divin.
Şi mă întreb: oare toată dorinţa asta a noastră de mai mult, de mai bine, goana asta după perfecţiune, oare are de a face numai cu lăcomia? numai cu orgoliul de a fi cu un pas în faţa semenului meu, de a-mi asigura privilegii? Sau oare are de a face şi cu faptul că undeva, în adâncurile lor nesondate, sufletele noastre ţin totuşi minte, subliminal, perfecţiunea din care au purces? Paradisul din care au fost expulzate? Şi cu faptul că strămutate şi pervertite şi îngâmfate fiind, nu mai pot să înţeleagă aceasta ca pe o căutare în domeniul spiritual, eshatologic, ancorată în etern şi saţiabilă numai prin Cel-fără-de-început, Urgrund-ul, sursa tuturor surselor?
Ne ratăm oare recuperarea adevăratului rai (Binele-Frumosul-Adevărul-Viaţa = Raţiunea superioară) şi accesul la el prin interiorul nostru din cauză că ne-am deplasat sistemul de referinţă prea mult în tranzitoriu? Că de acum punctul la care ne raportăm este materialul, firescul, experiabilul strict fizic?…
Simţurile şi simţirile – percepţiile şi emoţiile de moment – ce-i mai uşor de înşelat decât acestea? Şi totuşi, le urmăm zilnic. Şi totuşi, lor le dăm ascultare, credit nelimitat şi crezare. O numim intuiţie şi mergem ca o turmă tot pe urmele propriilor noastre decizii greşite. Doar pentru că ne sunt familiare. Doar pentru că-i mai simplu. Abia acum înţeleg cu adevărat sensul sintagmei “să pui început bun”…
P.S.: Vă recomand, pe Coursera.com, cursul gratuit al lui Dan Ariely, de la Duke University, “A Beginner’s Guide to Irrational Behavior”. S-ar putea să vă puneţi şi voi multe întrebări după aia 🙂 Ca să vedeţi cât de “stăpâni” suntem noi, care ne dorim stăpânii şi decidenţii universului, pe propriile decizii, de la cele mai neînsemnate la cele mai importante.
andreeasepi.com 