andreeasepi.com

Life's journeys: Language, culture, communication

,

Vedere de noapte

nu se văd stele.

norii şterg cerul cu buretele de funingine al uitării

până nu se mai citeşte niciun scris.

cerul fără astrohărţi, nedesenat.

o promisiune?

un cavou?

golite de lumină,

adevărul se scurge din galaxii ca printr-o pâlnie,

învolburând uriaş vârtej.

în nano-cosmos sunt doar eu la balustrada unui balcon.

infinitesimală, nevăzută,

ca pulsaţia unei palenteo-emoţii,

încercând să nu ratez întâlnirea cu tăcerea.

privesc în sus

şi aştept

să plouă.

Advertisement

Website Powered by WordPress.com.

%d bloggers like this: