-
Când raiul se pogoară
Read more: Când raiul se pogoarăNinsoare de început de lume la Mânăstirea Suceviţa. Uneori nu e nevoie de scară ca să ajungi la cer… coboară el la tine. Copyright Andreea Sepi & Armand Csordas.
-
Crăciun
Read more: Crăciunun bărbat îşi plimbă câinele în semiîntunericul zorilor. la un geam, o femeie – eu – stă sub un bec galben şi îşi suflă nasul. în camera de alături un brad se usucă şi geme; luminiţele intermitente, chinezești, se răsfrâng în globuri, în fereastră, în ecranul stins al televizorului. pe străzi, o ceaţă caldă, de…
-
Actualitate vs. eternitate
Read more: Actualitate vs. eternitateV-aţi întrebat vreodată dacă nu cumva trăim prea conectaţi la actualitate? Dacă actualitatea asta nu cumva ne decuplează de la ceva mai important, mai universal, mai nevăzut care are loc în paralel – timpul mare, timpul divin? Nu cumva suntem atât de prinşi în propria actualitate istorică încât devenim incapabili de raţiune temeinică şi simţire…
-
Ce iubesc la colinde…
Read more: Ce iubesc la colinde…adevărul lor catehetic profund – umanizat, nedogmatic înţelepciunea colectivă calmă, tandră chiar, aş spune (“dialogul calm cu promisiunea”, dacă ar fi să-l citez pe Andrei Pleşu) arhaicul lor – felul în care te transportă în pre-industrial, când ai senzaţia că “oamenii erau oameni”, că emoţiile izvorau dens, din trăiri autentice, când mai exista acel ingredient…
-
Rara avis
Read more: Rara avisMă luase cu foame dar providenţa a făcut să deschid cartea asta şi mi-a trecut. Mi s-a lipit de mână, de retină, de minte şi de “organul spiritual”. O carte bună, o gândire vie, limpede şi autentică – adevărurile, cu alte cuvinte – pot, iată, ţine de foame. O dovedeşte din nou Andrei Pleşu, care…
-
La Roma
Read more: La RomaDin când în când călătoresc singură prin lume. Şi fiindcă tocmai am terminat de citit “Idele lui Martie” de Thornton Wilder, mi-am amintit de Roma. Acum trei ani, Roma a fost cadoul meu de Crăciun. Şi fiindcă vine iarna, mi-e dor să mai merg acolo odată, chiar acum, pe calea gândului. Să revăd ce? Umbrelele…
-
Cusături
Read more: CusăturiÎţi curge infinitul pe la cusăturile hainelor, Prin ţesuturile care îţi căptuşesc inima, Prin buzunarele gândurilor. Umbli lăsând după tine Plete, plete de infinit, Pe care unii calcă cu picioarele, împiedicându-se, Ca de nişte cozi imponderabile de şerpi Iar alţii îşi împletesc din ele funii ca să se spânzure. Când deschizi pleoapa, Se zbat…
-
Vedere de noapte
Read more: Vedere de noaptecu ochii tăi m-ai văzut aşa cum eram în realitate: schematică, ca o radiografie – oase plutind în derivă pe o pâclă de înserare. ţesuturi au început să-mi crească după aceea. pe atunci nu aveam încă trei dimensiuni. tu, Omul, (poate singurul) mi-ai zis: „mergi şi tu înainte la Betezda şi stai liniştită.…