-
Visul imposibil
Read more: Visul imposibilnu poţi să scrii când eşti fericit. poţi doar să fii. deplin, complet, o eşti. ca un sătul, aşezi mâinile pe burtă şi priveşti. nu ai gânduri. mulţumirea te amuţeşte. nu mai poţi crea. te creezi doar pe tine. cu fiecare vis împlinit îmi rămâne un vis mai puţin de visat. (nu te poţi întoarce…
-
De Paşti
Read more: De PaştiDe răstignit Îl răstignim în fiecare an. Întrebare: din Înviere, mai trăim ceva?… „dezmembrăm Chrişti pentru vânzare”, se spune la tarabă tabla e ruginită şi scârţâie pictată frumos. „en gros sau la bucată!”, strigă neguţătorii de patimi în gura mare. „o coastă, doamnă, un femur splendid domnule, o alegere excelentă, nu e zdrobit, ar face…
-
Diavolul primăverii
Read more: Diavolul primăveriidiavolul primăverii mi se insinuase în trompa lui Eustache era roz, ca florile de cireş, şi-şi susura mieros veninul ademenindu-mă-n iarbă. tu erai departe, erai departe, erai departe… începuseră s-o facă şi păsările – încă din zori. pisica cea grasă se încolăcise în frunzele uscate de astă toamnă, sub un nuc, şi torcea…
-
Habemus Papam
Read more: Habemus PapamUn pescăruş se aşează pe hornul de cupru care străpunge acoperişul Capelei Sixtine şi nu se mai dă dus. A trecut vreo oră de când mă uit. Se lasă bezna. Piaţa San Pietro e aproape plină, tensiunea devine apăsătoare. În fine, fum. Negru, pe fundal negru. Apoi alb, din ce în ce mai alb. Comentatorii…
-
Lisabona în 24 de ore
Read more: Lisabona în 24 de oreCăpitanul tace mâlc iar noi survolăm smucit prin balcoanele oamenilor. Atât de jos mi se pare că zburăm deasupra acestor coline îmbrăcate într-un zig-zag de case, blocuri şi cupole de biserici. – Nu vă supăraţi, cunoaşteţi oraşul?, îl întreb pe pasagerul din faţa mea, pe care îl surprinsesem indicând vecinilor de scaun ceva pe o…
-
Ursul de aur al Berlinalei
Read more: Ursul de aur al BerlinaleiPentru filmul lui Calin Peter Netzer, “Pozitia copilului”. Criticile au fost elogioase, se vorbeste despre o capodopera. A vazut cineva filmul acesta? O noua reusita a cinema-ului romanesc, cand toata lumea se repezise sa ne considere doar niste smecherasi macelari de cai. Ma bucur pentru asemenea momente. Dupa cum m-am bucurat si cand pe euro-news…
-
Când raiul se pogoară
Read more: Când raiul se pogoarăNinsoare de început de lume la Mânăstirea Suceviţa. Uneori nu e nevoie de scară ca să ajungi la cer… coboară el la tine. Copyright Andreea Sepi & Armand Csordas.
-
Crăciun
Read more: Crăciunun bărbat îşi plimbă câinele în semiîntunericul zorilor. la un geam, o femeie – eu – stă sub un bec galben şi îşi suflă nasul. în camera de alături un brad se usucă şi geme; luminiţele intermitente, chinezești, se răsfrâng în globuri, în fereastră, în ecranul stins al televizorului. pe străzi, o ceaţă caldă, de…
-
Actualitate vs. eternitate
Read more: Actualitate vs. eternitateV-aţi întrebat vreodată dacă nu cumva trăim prea conectaţi la actualitate? Dacă actualitatea asta nu cumva ne decuplează de la ceva mai important, mai universal, mai nevăzut care are loc în paralel – timpul mare, timpul divin? Nu cumva suntem atât de prinşi în propria actualitate istorică încât devenim incapabili de raţiune temeinică şi simţire…
-
Ce iubesc la colinde…
Read more: Ce iubesc la colinde…adevărul lor catehetic profund – umanizat, nedogmatic înţelepciunea colectivă calmă, tandră chiar, aş spune (“dialogul calm cu promisiunea”, dacă ar fi să-l citez pe Andrei Pleşu) arhaicul lor – felul în care te transportă în pre-industrial, când ai senzaţia că “oamenii erau oameni”, că emoţiile izvorau dens, din trăiri autentice, când mai exista acel ingredient…
-
Rara avis
Read more: Rara avisMă luase cu foame dar providenţa a făcut să deschid cartea asta şi mi-a trecut. Mi s-a lipit de mână, de retină, de minte şi de “organul spiritual”. O carte bună, o gândire vie, limpede şi autentică – adevărurile, cu alte cuvinte – pot, iată, ţine de foame. O dovedeşte din nou Andrei Pleşu, care…
-
La Roma
Read more: La RomaDin când în când călătoresc singură prin lume. Şi fiindcă tocmai am terminat de citit “Idele lui Martie” de Thornton Wilder, mi-am amintit de Roma. Acum trei ani, Roma a fost cadoul meu de Crăciun. Şi fiindcă vine iarna, mi-e dor să mai merg acolo odată, chiar acum, pe calea gândului. Să revăd ce? Umbrelele…