Cultură – Page 13 – Writer Between Worlds

Valea Cernei – Băile Herculane

Comori naturale româneşti ce merită salvate Lanţurile muntoase dimprejur s-au împodobit cu un verde-neon pe fondul de safir al boltei de deasupra, şi creste nude, de carst, se iţesc din loc în loc, prin vălul subţire al ameninţării de ploaie. Vaporii nordici, înalţi, sunt pătaţi cu un mov spălăcit. Crestele exercită o atracţie indescriptibilă, căreia…
Read more: Valea Cernei – Băile Herculane
Modestia lui “acasă”

Inevitabil, povestesc mult cu oameni de vârsta a treia. În cartierul în care locuiesc, din Munchen, ei par a fi majoritari. Iar în blocul nostru sowieso. Plus că au mai mult timp de discuţii. Eu le mai povestesc despre noi, despre copii, despre România, iar ei îmi spun, aproape tot inevitabil “Da, şi noi aici trebuie…
Read more: Modestia lui “acasă”
Visul imposibil

nu poţi să scrii când eşti fericit. poţi doar să fii. deplin, complet, o eşti. ca un sătul, aşezi mâinile pe burtă şi priveşti. nu ai gânduri. mulţumirea te amuţeşte. nu mai poţi crea. te creezi doar pe tine. cu fiecare vis împlinit îmi rămâne un vis mai puţin de visat. (nu te poţi întoarce…
Read more: Visul imposibil
De Paşti

De răstignit Îl răstignim în fiecare an. Întrebare: din Înviere, mai trăim ceva?… „dezmembrăm Chrişti pentru vânzare”, se spune la tarabă tabla e ruginită şi scârţâie pictată frumos. „en gros sau la bucată!”, strigă neguţătorii de patimi în gura mare. „o coastă, doamnă, un femur splendid domnule, o alegere excelentă, nu e zdrobit, ar face…
Read more: De Paşti
Diavolul primăverii

diavolul primăverii mi se insinuase în trompa lui Eustache era roz, ca florile de cireş, şi-şi susura mieros veninul ademenindu-mă-n iarbă. tu erai departe, erai departe, erai departe… începuseră s-o facă şi păsările – încă din zori. pisica cea grasă se încolăcise în frunzele uscate de astă toamnă, sub un nuc, şi torcea…
Read more: Diavolul primăverii
Habemus Papam

Un pescăruş se aşează pe hornul de cupru care străpunge acoperişul Capelei Sixtine şi nu se mai dă dus. A trecut vreo oră de când mă uit. Se lasă bezna. Piaţa San Pietro e aproape plină, tensiunea devine apăsătoare. În fine, fum. Negru, pe fundal negru. Apoi alb, din ce în ce mai alb. Comentatorii…
Read more: Habemus Papam
Lisabona în 24 de ore

Căpitanul tace mâlc iar noi survolăm smucit prin balcoanele oamenilor. Atât de jos mi se pare că zburăm deasupra acestor coline îmbrăcate într-un zig-zag de case, blocuri şi cupole de biserici. – Nu vă supăraţi, cunoaşteţi oraşul?, îl întreb pe pasagerul din faţa mea, pe care îl surprinsesem indicând vecinilor de scaun ceva pe o…
Read more: Lisabona în 24 de ore
Ursul de aur al Berlinalei

Pentru filmul lui Calin Peter Netzer, “Pozitia copilului”. Criticile au fost elogioase, se vorbeste despre o capodopera. A vazut cineva filmul acesta? O noua reusita a cinema-ului romanesc, cand toata lumea se repezise sa ne considere doar niste smecherasi macelari de cai. Ma bucur pentru asemenea momente. Dupa cum m-am bucurat si cand pe euro-news…
Read more: Ursul de aur al Berlinalei
Când raiul se pogoară

Ninsoare de început de lume la Mânăstirea Suceviţa. Uneori nu e nevoie de scară ca să ajungi la cer… coboară el la tine. Copyright Andreea Sepi & Armand Csordas.
Read more: Când raiul se pogoară
Crăciun

un bărbat îşi plimbă câinele în semiîntunericul zorilor. la un geam, o femeie – eu – stă sub un bec galben şi îşi suflă nasul. în camera de alături un brad se usucă şi geme; luminiţele intermitente, chinezești, se răsfrâng în globuri, în fereastră, în ecranul stins al televizorului. pe străzi, o ceaţă caldă, de…
Read more: Crăciun
Actualitate vs. eternitate

V-aţi întrebat vreodată dacă nu cumva trăim prea conectaţi la actualitate? Dacă actualitatea asta nu cumva ne decuplează de la ceva mai important, mai universal, mai nevăzut care are loc în paralel – timpul mare, timpul divin? Nu cumva suntem atât de prinşi în propria actualitate istorică încât devenim incapabili de raţiune temeinică şi simţire…
Read more: Actualitate vs. eternitate
Ce iubesc la colinde…

adevărul lor catehetic profund – umanizat, nedogmatic înţelepciunea colectivă calmă, tandră chiar, aş spune (“dialogul calm cu promisiunea”, dacă ar fi să-l citez pe Andrei Pleşu) arhaicul lor – felul în care te transportă în pre-industrial, când ai senzaţia că “oamenii erau oameni”, că emoţiile izvorau dens, din trăiri autentice, când mai exista acel ingredient…
Read more: Ce iubesc la colinde…

Category: Cultură