-
Valea Cernei – Băile Herculane
Read more: Valea Cernei – Băile HerculaneComori naturale româneşti ce merită salvate Lanţurile muntoase dimprejur s-au împodobit cu un verde-neon pe fondul de safir al boltei de deasupra, şi creste nude, de carst, se iţesc din loc în loc, prin vălul subţire al ameninţării de ploaie. Vaporii nordici, înalţi, sunt pătaţi cu un mov spălăcit. Crestele exercită o atracţie indescriptibilă, căreia…
-
Modestia lui “acasă”
Read more: Modestia lui “acasă”Inevitabil, povestesc mult cu oameni de vârsta a treia. În cartierul în care locuiesc, din Munchen, ei par a fi majoritari. Iar în blocul nostru sowieso. Plus că au mai mult timp de discuţii. Eu le mai povestesc despre noi, despre copii, despre România, iar ei îmi spun, aproape tot inevitabil “Da, şi noi aici trebuie…
-
Visul imposibil
Read more: Visul imposibilnu poţi să scrii când eşti fericit. poţi doar să fii. deplin, complet, o eşti. ca un sătul, aşezi mâinile pe burtă şi priveşti. nu ai gânduri. mulţumirea te amuţeşte. nu mai poţi crea. te creezi doar pe tine. cu fiecare vis împlinit îmi rămâne un vis mai puţin de visat. (nu te poţi întoarce…
-
SIENA – More than a color
Read more: SIENA – More than a colorTalk about serendipity. Over the long Ascension weekend my husband’s company gave him a car to test for a minimum stretch of 1000 km, and I had always dreamed of going to Tuscany. So we packed our finest clothes to go with the full-option BMW 5 series (amazing how sudden wealth changes people ;-) )…
-
De Paşti
Read more: De PaştiDe răstignit Îl răstignim în fiecare an. Întrebare: din Înviere, mai trăim ceva?… „dezmembrăm Chrişti pentru vânzare”, se spune la tarabă tabla e ruginită şi scârţâie pictată frumos. „en gros sau la bucată!”, strigă neguţătorii de patimi în gura mare. „o coastă, doamnă, un femur splendid domnule, o alegere excelentă, nu e zdrobit, ar face…
-
Diavolul primăverii
Read more: Diavolul primăveriidiavolul primăverii mi se insinuase în trompa lui Eustache era roz, ca florile de cireş, şi-şi susura mieros veninul ademenindu-mă-n iarbă. tu erai departe, erai departe, erai departe… începuseră s-o facă şi păsările – încă din zori. pisica cea grasă se încolăcise în frunzele uscate de astă toamnă, sub un nuc, şi torcea…
-
Pastila de râs
Read more: Pastila de râsPreferinţele fiului meu în materie de “ce vreau să mă fac când o să fiu mare” la 4 ani jumate: „Om de făcut curăţenie” „Tăietor.” Ahaa, tăietor de lemne (eu). “Nuuu, tăietor de copaci” (el). „Tăietor de frunze”. (Eu, în hohote: “Tăietor de frunze la câini! Frumos…” El, sobru: „Nu, tăietor de frunze mari.” Păi şi…
-
Treaba cu postul. Excitaţii, euforii, dependenţe şi ADHD
Read more: Treaba cu postul. Excitaţii, euforii, dependenţe şi ADHDMomentul cel mai greu al renunţării la o dependenţă e până găseşti ce să pui în loc. Asta şi este, până la urmă, valenţa postului. Te obligă să te gândeşti şi la altceva, să concepi şi altceva ce ai putea să pui în loc. Postul te provoacă de fapt să îl găseşti pe Dumnezeu. Să-l…
-
Puericultură
Read more: PuericulturăSunt curioasă: şi-ar creşte cineva copiii pe o dietă exclusivă de zahăr şi miere? Dimineaţa – zahăr, la prânz – zahăr, seara – zahăr. E fericit – zahăr, e bolnav – zahăr, dărâmă vecinii pe scări – mai ia nişte zăhărel, scumpule!… (Apropos, mai ţineţi minte povestea aia cu Sarea în bucate? Deşteaptă poveste.) Exact…
-
Pilula de râs
Read more: Pilula de râsDin ciclul “gura copiilor adevăr grăieşte” (iar ochiul vede doar ce vrea el): 1.”Ştii tu mama pentru ce ne trebe ochi? Ca să vedem. Albinele, sau elefanţii, sau Minimax-ul.” 2. El: “Ce mă gâdilă aici în ochi?” (frecându-se de somn) Eu: “O fi o geană…” El (sfătos): “Cred că-i moş Ene.” :-) :-) :-) Have…
-
Habemus Papam
Read more: Habemus PapamUn pescăruş se aşează pe hornul de cupru care străpunge acoperişul Capelei Sixtine şi nu se mai dă dus. A trecut vreo oră de când mă uit. Se lasă bezna. Piaţa San Pietro e aproape plină, tensiunea devine apăsătoare. În fine, fum. Negru, pe fundal negru. Apoi alb, din ce în ce mai alb. Comentatorii…
-
Pilula de râs
Read more: Pilula de râsEu, uşor exasperată, către sonny boy: – Vorbeşti prea mult. Nu trebe să spui cu voce tare tot ce îţi trece prin cap, spune-le în gând la tine. El: – Da, dar am o gaură aici în ureche şi de aia ies gândurile cu voce tare. :-)