Writer Between Worlds

Soulful writing about humans and places

Category: ROMÂNĂ

  • Întrebare-ntrebătoare

    sub un acoperiş oblic-oblic,     încins de soare, plânge un bebeluş:  un suflet de al meu geamăn geme – şi el, ca şi mine –  de pierderea paradisului.  deasupra, cerul altădată opac şi lăptos este orbitor. îl străpunge numai zbierătul copiilor.  pe o termică caldă cioara dă ocol. veveriţele se îndoapă iar toporaşii mov…

    Read more: Întrebare-ntrebătoare
  • Tren de noapte

    în cușeta aceasta călătoresc singură prin întuneric. câteva cărți, o fotografie și sufletul meu ce se bălăbăne ca un bec chior și galben atârnat de pe tavanul decrepit, stând să se desprindă la fiecare curbă, smucitură, și să îmi cadă în cap. bancheta e din vinilin de proastă calitate, tăiat cu lama. (se vede că…

    Read more: Tren de noapte
  • Cotizaţi, şcolari, cotizaţi!

    În primul rând, an nou fericit tuturor, cu sănătate, bucurii şi împlinire. În al doilea rând, nu mă pot abţine să comentez şi eu situaţia asta cu învăţătoarea din Bucureşti nemulţumită că şpaga nu-i destul de mare. ( http://www.gandul.info/stiri/a-aparut-a-doua-inregistrare-cu-invatatoarea-blandu-o-cafea-din-aia-si-o-ciocolata-dati-eu-nu-stiu-daca-sunteti-saraci-sau-sunteti-nesimtiti-directoarea-scolii-a-fost-demisa-audio-11873159.) Mi se pare revoltător şi vulgar. Realizează doamna respectivă că nici măcar cu copiii nu ar avea dreptul…

    Read more: Cotizaţi, şcolari, cotizaţi!
  • Cunoaşteţi fenomenul?

    Se cheamă “Trotzphase” – adică ăia doi-trei ani din viaţă când ego-ul copilului tău de grădiniţă e numai de vreo 740 de ori mai mare decât volumul fizic al fiinţuţei lui, şi evident, invers proporţional cu capacitatea de a se încheia la pantofi. Când îl ia pe NU în braţe şi se ataşează de el…

    Read more: Cunoaşteţi fenomenul?
  • Miez de octombrie, München

    Balerine aurii şi bete, frunzele îşi dau drumul din copaci, cu piruete leneşe, la fiecare adiere. Plutesc pieziş, negrabnic, opresc puţin timpul în loc. Se culcă una peste alta pe pâmânt. Sunt tot mai rare. Soarele e dulce, te îmbracă. Mi-aş dori să ţină aşa cel puţin până la primăvară ;-) Soarele de toamnă ne…

    Read more: Miez de octombrie, München
  • Pilula de râs – D’ale iubirii, frate!

    Sau despre cum a ajuns germana în familia noastră “the language of love…” Asta mică a noastră, găluşca de doi ani, e mult mai lipicioasă decât frate-su. Drept pentru care mă mai alint şi io din când în când şi o întreb: “Mă iubeşti?”. Iar ea, cu vociţa ei de Donald Duck când îl enervează…

    Read more: Pilula de râs – D’ale iubirii, frate!
  • Livrăm ştiri, livrăm sicrie…

    Inevitabilul s-a întâmplat. Într-un parc din Bucureşti, capitală europeană, o haită de câini vagabonzi a ucis un copil de 4 ani în câteva minute, mutilându-l cu sute de muşcături. Asta în timp ce, de 20 de ani, noi ne emoţionăm lacrimogen de dragul unor patrupede deja profund sălbăticite, cine ştie cât de bolnave şi cât…

    Read more: Livrăm ştiri, livrăm sicrie…
  • Cele 12 porunci ale copilului

    Preluate de la avizierul unei grădiniţe 1. Nu mă răsfăţa! Ştiu prea bine că nu pot primi totul. Vreau doar să te pun la încercare! 2. Nu te teme să rămâi ferm în relaţia cu mine! Atitudinea statornică şi perseverentă e importantă pentru mine, pentru că mă face să mă simt în siguranţă. 3. Pe cât…

    Read more: Cele 12 porunci ale copilului
  • Valea Cernei – Băile Herculane

    Comori naturale româneşti ce merită salvate Lanţurile muntoase dimprejur s-au împodobit cu un verde-neon pe fondul de safir al boltei de deasupra, şi creste nude, de carst, se iţesc din loc în loc, prin vălul subţire al ameninţării de ploaie. Vaporii nordici, înalţi, sunt pătaţi cu un mov spălăcit. Crestele exercită o atracţie indescriptibilă, căreia…

    Read more: Valea Cernei – Băile Herculane
  • Modestia lui “acasă”

    Inevitabil, povestesc mult cu oameni de vârsta a treia. În cartierul în care locuiesc, din Munchen, ei par a fi majoritari. Iar în blocul nostru sowieso. Plus că au mai mult timp de discuţii. Eu le mai povestesc despre noi, despre copii, despre România, iar ei îmi spun, aproape tot inevitabil “Da, şi noi aici trebuie…

    Read more: Modestia lui “acasă”
  • Visul imposibil

    nu poţi să scrii când eşti fericit. poţi doar să fii. deplin, complet, o eşti. ca un sătul, aşezi mâinile pe burtă şi priveşti. nu ai gânduri. mulţumirea te amuţeşte. nu mai poţi crea. te creezi doar pe tine. cu fiecare vis împlinit îmi rămâne un vis mai puţin de visat. (nu te poţi întoarce…

    Read more: Visul imposibil
  • SIENA – More than a color

    Talk about serendipity. Over the long Ascension weekend my husband’s company gave him a car to test for a minimum stretch of 1000 km, and I had always dreamed of going to Tuscany. So we packed our finest clothes to go with the full-option BMW 5 series (amazing how sudden wealth changes people ;-) )…

    Read more: SIENA – More than a color