lumina slabă a unui felinar picură coniac pe o mână de frunze lucioase
în rest, doar glasul răguşit şi distant al unui radiou străbate bezna
bezna asta groasă şi caldă ca o plăcintă apetisantă cu cremă,
sâmburele de dinăuntrul pralinei e rotund şi tare
mi se rostogoleşte în gură, în jurul limbii,
ca odinioară săruturile tale lacome.
cum se schimbă dragostea,
nimic mai eliberator
decât pierderea ei.
mă aşez acum
cu o carte pe
pe întuneric
şi o pipăi,
doar o pipăi
coperta ei
m-a atins
în locul
acela
acela
tainic
gata.
ga-
ta.
andreeasepi.com 