Îţi curge infinitul pe la cusăturile hainelor, Prin ţesuturile care îţi căptuşesc inima, Prin buzunarele gândurilor. Umbli lăsând după tine Plete, plete de infinit, Pe care unii calcă cu picioarele, împiedicându-se, Ca de nişte cozi imponderabile de şerpi Iar alţii îşi împletesc din ele funii ca să se spânzure.   Când deschizi pleoapa, Se zbat…