șed goală la fereastră;
cerul nopții e
palid,
plouă încet pe
frunze,
în pântece mi se împlântă
un întuneric negru ca
sămânța.
crești, noapte de vară, am să-ți împrumut trupul meu.
naște-te, am să-ți susur numele cu tandrețe.
îmbată-mă cu mireasmă de tei și caută-mi lacomă sânul,
am să te hrănesc cu lapte,
dulceață
fierbinte.
șed goală la fereastră;
cerul nopții e
cald și catifelat,
își scurge în mine
planetele iluminate.
spinarea mi se arcuiește, îmi mângâi
pielea gravidă
care stă să plesnească.
Leave a comment