(haiku-uri)
seva se scurge
pe hârtie, din anii
noștri se aleg
păstăi uscate,
măturate de viscol
în crevasele
uitării, pagini
ce hrănesc glodul umed
din care, poate
alte vrejuri vor
țâșni către cer pline
de bobi dulci-amari.
vorbe crestate
pe o scoarță desprinsă
de vânt. pirogile
în care te vei
cuibări ca să plutești
spre depărtări tu.
