Cultură – Page 8 – Writer Between Worlds

Behold the searing wind*

It is upon us. Its blistering tongues lurk behind the levee, They pounce like savage beasts Mercilessly they wheeze Blowing the tumbleweeds against my doorstep. A goodbye kiss, crackling dry. Deserted yards, howling. The yellow earth swelling and swirling, It is in my eyes, my nostrils, my teeth. Every time I spit, I…
Read more: Behold the searing wind*
Ninge în Rosenheim

Cartierul e împăturit într-o tăcere mare, albă, stranie; se afundă în înserare până la genunchi. Lumea a devenit improbabilă, fără margini: prospețimea imaculată a zăpezii – și restul. Copacii sunt gheme încâlcite de bumbac alb, din cer se deșiră în tihnă pânzeturi orbitoare și reci. Cărări tăiate mai adineaori în pântecul feciorelnic al iernii, ninsoarea…
Read more: Ninge în Rosenheim
The Darkest Hour

“În vremurile aspre și triste, oamenii liberi pot să se consoleze întotdeauna cu lecția de bază a istoriei, și anume că tiraniile nu pot dăinui decât printre neamurile slugarnice.” Winston Churchill, în Humes, J.C. – Vorbele de duh ale lui Winston Churchill, ed. Humanitas, București, 2008.
Read more: The Darkest Hour
Amiaza pe strada Rotbuchen

Privesc peretele bătrân invadat de iederă roșie ca de fierbințeala jenată a unei iubiri posesive, geloase, târzii. (Săgeata unei nostalgii, pogorâtă din senin în coșul pieptului, tulbură apa în care pluteau, inerte, cuvintele.) Nemișcată, clădirea mă fixează cu ochii ei dreptunghiulari, muți, din sticlă. Vântul mușcă din blana aprinsă de pe obrazul casei. Pomeții bărboși, frământați de…
Read more: Amiaza pe strada Rotbuchen
Despre viața împlinită (The Stoics revisited)

“Se întâmplă un lucru curios atunci când cei deprinși cu o viață luxoasă ajung să fie greu de mulțumit. În loc să deplângă pierderea capacității de a se bucura de lucrurile simple, aceștia se mândresc cu handicapul nou dobândit, din cauza căruia nu mai pot fi satisfăcuți decât de <<ce e mai bun>>.” W.B. Irvine,…
Read more: Despre viața împlinită (The Stoics revisited)
Despre minciună – post-truth, fake news și alte eufemisme

“Desigur, toată lumea are dreptul la propriile opinii. Dar nu și la propriile fapte (facts). (…) Cea mai bună apărare împotriva escrocilor, cea mai de încredere, este ca fiecare din noi să gândească critic. Nu am reușit să ne învățăm copiii să lupte cu tendința evolutivă de a cădea pradă credulității. Suntem o specie socială…
Read more: Despre minciună – post-truth, fake news și alte eufemisme
Thought of the day

“Sufletul omului se aruncă în dezordine pe sine însuși mai cu seamă când devine, atât cât stă în puterea lui, un abces și, ca să zic așa, o excrescență a lumii; a-și arăta nemulțumirea față de unul din evenimentele care au loc înseamnă o distanțare de natură, în care sunt conținute ca părți toate naturile…
Read more: Thought of the day
Thought of the day

“Te lași influențat de impresiile care vin din afară? Oferă-ți un răgaz pentru a învăța ceva bun și încetează să te mai lași purtat de colo-colo. Trebuie să te ferești totuși de o altă rătăcire: căci proști sunt cei care, chiar datorită acțiunilor lor, sunt obosiți de viață și cei care nu au niciun scop…
Read more: Thought of the day
La baltă

Fierbințeala se scurge peste câmpuri ca șerpii. Soarele făcut măciucă lovește în moalele capului, pielea se încinge, carotida pulsează ritmic. Pe luciul apei, pluta undiței nu mișcă. Vara, feroce, a desenat largi crăpături în sol, cicatricile arsurii. Doar mușuroaiele de cârtițe par jilave, dar aparențele înșală: copiii ridică bucăți împietrite de pământ și aruncă cu…
Read more: La baltă
The Sacred and the Profane

“Just as a modern man’s habitation has lost its cosmological values, so too his body is without religious or spiritual significance. In a summary formula we might say that for the nonreligious men of the modern age, the cosmos has become opaque, inert, mute; it transmits no message, it holds no cipher. The feeling of…
Read more: The Sacred and the Profane
Winter

So the snow comes down from the sky through an invisible sieve hissing. All birds have gone – the muzzled silence the night’s only sound. Homes sleeping. Frayed blankets of white alight from radiant indigo clouds; solitude bites into them and they are unraveled.
Read more: Winter
Arrival: The Gift of Language (A Film Review)

Is time really linear and sequential like our writing? Or could it be, for a more advanced awareness, circular: a spherical sum of simultaneities? When past and future become perceptible and intertwined, is the present any more tangible than the emotion of a flashback or the knowledge of a glimpse forward? Is a vision, a…
Read more: Arrival: The Gift of Language (A Film Review)

Category: Cultură