Writer Between Worlds

vei crede ce dorești, dar acesta 
este adevărul meu. ți-l spun șoptit,
la ureche,
ca toate adevărurile mari, 
care nu-s altceva decât 
răsuflare caldă pe piele:  

vreau să-mi ascult sufletul și să tac, 
să mă ascund de zbuciumul uneltelor care neîncetat
ară și, 
lent, 
ca orice suflet obosit care-și cară 
în spate trupul, 
să mă tupilez pe sub frunze uscate, 
să ling ultima oară 
sânul pământului 
care mă înghite,  
deasupra mea să rămână un mușuroi 
de insecte tăcute din care una, 
măcar una, 
să aibă aripi irizate.

da, văd acum: 
pe lobul urechii ciulite 
ți s-au zbârlit perișorii. 
ce intens miros crizantemele 
când înflorește cimitirul!