(a poem in Romanian)
Oamenii se taie cu aplomb
unii pe alții
Oamenii scot cuțitele și le înfig
unii în alții
se spintecă sfârtecă eviscerează își produc
cicatrici lungi răni adânci găuri
prin care poți vedea în zare o bucățică
mică
mică
de albastru
Oamenii își cară pumni se învinețesc își rup
unii altora nasul își sparg
ochelarii
Oamenii când vorbesc scuipă
cioburi
Oamenii își iau
unii altora
aerul fața beregata somnul soarele tot
Oamenii scot colții și mușcă avid
unii din alții
Oamenii se înfruptă cu carne de om până când
în rigola de lângă bordură mai rămân
doar câteva cartilagii scuipate pe jos
inima
palpitând slab ca un mormoloc
într-o baltă de sânge
(în care plutește
o singură lentilă roz,
crăpată și ea)
vreo două mucuri de țigară și-n rest
ambalaje murdare purtate de vânt.
Writer Between Worlds 