“Dilema care i se impune oricărui popor oriental este tragică: sau va dori să excludă civilizaţia apuseană – şi atunci va rămâne înapoiat, neadaptat la viaţa de azi, pradă uşoară a oricărui popor înaintat, sau va accepta civilizaţia apuseană – şi în mod obligatoriu o va imita servil şi va da la o parte mica, şi totuşi încă originala lui viaţă economică, socială şi spirituală.
– Dilemă nu există, i-am răspuns. Fie că vrea sau nu, orice popor înapoiat va urma civilizaţia Europei – organizarea ei economică, progresul ei ştiinţific, societatea ei, politica ei. Alt drum nu există.
Numai atunci când civilizaţia apuseană va decădea şi organizarea ei admirabilă se va descompune, lumea orientală va da iarăşi Europei ceea ce i-a dat dintotdeauna: sămânţa nouă.
Deoarece, cred eu, nu-i întâmplător că toate religiile – adică toate seminţele – pe care le-au muncit măruntaiele pământului au venit din Orient. Orientul este stăpânit de nebunie, se aprinde. Apusul primeşte, hrăneşte, limpezeşte, analizează – preschimbă flacăra în lumină.”
– Nikos Kazantzakis, Jurnal de călătorie, Egipt 1927 (Editura Humanitas, 2013)
andreeasepi.com 