“Serbare” de sfârşit de an şcolar la grădiniţă, pe stil german.
Ne-au încolonat pe toţi şi ne-au târât pe picioare până într-o pădure de aici din Munchen, unde, printre cioturi şi licheni ne-am întins păturicile şi am mâncat fiecare din taşca proprie. În inima codrului, unde nici soarele nu lumina şi nici pădurarii nu trecuseră să strângă trunchiurile căzute alandala, copiii au adunat conuri şi muşchi pe care le-au lipit demonstrativ pe 3 panouri mari, albe, ce vor fi expuse pe holul grădiniţei ca dovadă perenă a faptului că gena teutonă îmbrăţişătoare de copaci apă nu se face.
O serbare udată cu sângele a cel puţin 4 dintre ei şi cu diverse metatarsiene învineţite.