Soulful writing about humans and places
cu ochii tăi m-ai văzut aşa cum eram în realitate:
schematică, ca o radiografie –
oase plutind în derivă pe o pâclă de înserare.
ţesuturi au început să-mi crească
după aceea.
pe atunci nu aveam încă trei dimensiuni.
tu, Omul, (poate singurul) mi-ai zis:
„mergi şi tu înainte la Betezda şi stai liniştită.
am să trec şi eu
pe acolo.”
My inner mystic is plagued by insomnia and runs entirely on divine grace. The outer shell, however, does occasionally need: jasmine tea, ice cream (preferably salted caramel), good books, music, and new horizons. If you’d like to help keep this blog alive, please choose an amount:
Your contribution is much appreciated.
Donate
Writer Between Worlds 