Din păcate, criza asta care riscă să se perpetueze la infinit în UE nu are numai consecinţe de ordin economic.
Din păcate, chiar şi politicienii europeni suferă de miopie şi de “micime” a viziunilor. Ei (şi întreg Vestul Europei) s-au concentrat numai asupra limitării efectelor economice ale crizei, s-au dedicat numai aspectelor materiale, de ordin monetar si macroeconomic, de păstrare a status quo-ului în termeni de prosperitate relativă a ţărilor lor. Prea puţini au realizat că orice slăbire economică a Europei, orice zdruncinare a solidarităţii şi a principiului unanimităţii dintre state reprezintă un periculos călcâi al lui Ahile în plan politic.
Slăbirea economică a Europei va duce inevitabil la pierderea relevanţei ei politice, la pierderea influenţei ei geostrategice. Rezultatele se văd deja în democraţiile abia înmugurite la periferie. Câţi politicieni români cu pretenţii şi-ar fi permis acum câţiva ani să atace atât de grosolan UE, să o îndemne cu atâta obrăznicie să îşi vadă de treburile ei, cum o fac astăzi?
Dar când slăbiciunea e evidentă, încep să îndrăznească. Mai întâi micuţele rozătoare, apoi, poate, marii prădători. E clar că Europa nu mai impune, ca pe vremuri, respect. Că nu mai este privită ca singura variantă viabilă, credibilă pentru statele din Vest şi Est deopotrivă. Ce mai reprezintă Europa, ce mai înseamnă “valori europene”, dacă ele nu mai ţin de foame? Europa ar trebui să însemne mai mult. Păcat că europenii înşişi, prea atenţi la cifre, uită care este substratul mai adânc al acestei Uniuni: pacea, unitatea, forţa, susţinerea unui anumit tip de cultură civică şi politică, a unui anumit tip de relaţii interumane şi instituţionale.
Din Spania se emigrează masiv, în Grecia au plusat extremiştii, în Ungaria şi România s-au desfiinţat instituţii democratice şi s-au înlocuit legi, francezii refuză realitatea cu măsuri batjocoritor de populiste, iar când criza de prosperitate va atinge însăşi Germania, mă tem că se va termina definitiv cu solidaritatea şi principialitatea. Restul lumii ne va ţine poate, în viaţă, cu picătura, atâta timp cât mai au nevoie să le achiziţionăm produsele, dar mă tem că în plan geopolitic, steaua Europei Unite începe să apună…
andreeasepi.com 