Bavaria. La ea mă refer. Şi nu vă gândiţi acuma la Schweinshaxn, Knödel und Co. Nici la Obazda. Nici la tocana de căprioară, nici la gemul de Preiselbeere. Nici la îngheţata-cremă de gris cu lapte, asortată cu compot cald de cireşe. Despre astea vorbim altădată. (Deşi, având în vedere că e post, taman acolo îmi zboară şi mie gândurile…)
Dar să(-mi) revin. Mă refer la constituţia Bavariei la propriu. Legea fundamentală. Începe aşa:
“Având în vedere distrugerea (literal, câmpul de dărâmături) la care a dus o organizare statală şi socială lipsită de Dumnezeu, de conştiinţă şi de respect pentru demnitatea umană, (…), cu hotărârea fermă de a garanta generaţiilor următoare binecuvântările durabile ale păcii, umanităţii şi dreptului… etc.”
Printre articolele mele preferate (în traducere aproximativă):
Bavaria este un stat de drept, cultural şi social, care serveşte binelui public.
Copiii sunt cel mai de preţ bun al unui popor. Ei au dreptul să se dezvolte ca personalităţi responsabile şi capabile de autodeterminare. Fiecare mamă are dreptul la asistenţă socială şi protecţie din partea statului.
Fiecare elev va primi, la terminarea anilor de şcolarizare obligatorie, un exemplar al acestei constituţii.
Aştept cu interes ecouri.
andreeasepi.com 