cu ochii tăi m-ai văzut aşa cum eram în realitate: schematică, ca o radiografie – oase plutind în derivă pe o pâclă de înserare. ţesuturi au început să-mi crească după aceea.   pe atunci nu aveam încă trei dimensiuni.   tu, Omul, (poate singurul) mi-ai zis: „mergi şi tu înainte la Betezda şi stai liniştită.…