De răstignit Îl răstignim în fiecare an. Întrebare: din Înviere, mai trăim ceva?…
„dezmembrăm Chrişti
pentru vânzare”,
se spune la tarabă
tabla e ruginită şi scârţâie
pictată frumos.
„en gros sau la bucată!”,
strigă neguţătorii de patimi
în gura mare.
„o coastă, doamnă,
un femur splendid domnule,
o alegere excelentă,
nu e zdrobit,
ar face
un minunat mâner de lux –
să vi-l lustruim pe loc,
cum vă place?”
coapsa, da…, coapsa are
cea mai mare căutare
se tranzacţionează hălci de cadavru
învierea e cu un picior în groapă
la sfârşitul zilei, colbul se aşează
pe tejghea.
doi ochi.
ochii nu s-au dat,
se învârt în găleată cu mucurile şi cu restul de
ciungă
de pe tălpi.
alene se târâie măturătorii şi învolbură jgheabul.
Tuturor, Hristos a înviat! Chiar a înviat.
Writer Between Worlds 