Writer Between Worlds

“Am comandat cartea de curiozitate și nu am putut să o las din mână. Nu prea mi s-a întâmplat în ultimii ani. Felicitări, pe bune, și aștept următoarele.” – Andreea B.

“Sincer, sunt uimită de cât de bine mă ține în priză povestea! Protagonista, Anca, este un personaj absolut fascinant – puternică, inteligentă, și extrem de bine conturată. Îmi place felul în care își gestionează emoțiile și situațiile dificile, oferind un aer autentic poveștii. Atmosfera cărții este captivantă, iar combinația de mister, intrigă și umor mă face să vreau să citesc fără pauză. Abia aștept să descopăr ce urmează!” – Anca M.

“Cu o acțiune bine închegată, o scriitură curată, fără divagații inutile, romanul este și un “policier” și un “romance”, dar cel mai mult mi-au plăcut rândurile ce evocă nostalgia după locurile natale și condiția exilului.” – Mugur Ioniță, scriitor

“O carte plină de umor și de personaje imperfecte, dar profund umane, pe care le poți vizualiza ușor ca și cititor imediat ce au intrat pe scenă și de care e imposibil să nu prinzi drag citind-o. Fascinantă pentru mine a fost folosirea originală a unor clișee pentru a crea comic de situație și dialoguri spumoase și autentice. Detaliile realiste ale vieții atât în România cât și în afara ei arată că autoarei i-a făcut plăcere să lucreze la acest roman și că l-a impregnat, în mare măsură, cu propriile experiențe. Cartea rămâne însă ficțională și, deși atinge și teme profunde, m-a făcut, predominant, să râd, ceea ce se întâmplă destul de rar în ceea ce se scrie în general acum. O carte binevenită!” – Diana Radovan, scriitoare

“De obicei nu prea citesc povești polițiste, dar cartea asta e mai mult decât un thriller în care la final răsufli ușurat pentru că ai aflat cine e criminalul, care e pedepsit cum se cuvine. Andreea nu ne livrează o poveste facilă și lasă să planeze misterul asupra locurilor și răspunsurilor comune, astfel atunci când am închis cartea, a continuat să rezoneze în mine. Murakami spunea că o poveste bună e ca apa termală: căldura și efectele ei benefice îți rămân în corp și mult timp după ce ai terminat baia (citat din memorie). La fel e și această poveste. În plus, autoarea țese în textura poveștii teme dragi ei: exilul, drama emigrantului prins între lumi, tarele societății românești, iubirea răscumpărătoare, misterul credinței (sau al pierderii ei), (re)găsirea unui acasă. Mi-a plăcut că am găsit ceva și pentru intelect și pentru inimă – da, o poveste și pentru latura mea romantică 🙂 Mi-a plăcut de personajul feminin, Ancuța și parcursul ei în roman, care o arată puternică, sensibilă, șmecheră, săritoare, misterioasă, rănită, hârșâită, dar nedându-se bătută. Dar de ce să nu recunosc, am cam prins drag și de acest polițist divorțat și cam cinic (un personaj tipic din filmele polițiste la care mă uitam cu tata), Anghel (angelos?), care trebuie să dezlege nu doar misterul dispariției icoanei, ci și misterul feminin – amândouă frizează imposibilul, nu? 🙂 Poate mai avem nevoie și de eroi masculini în literatură (și nu doar 🙂). Se simte experiența și maturitatea Andreei ca scriitoare: cuvintele, frazele, dialogurile, scenele îi curg cu ușurință din condei – chiar am auzit de la mai mulți cititori: se citește repede această carte! – asta înseamnă că autoarea îl ghidează pe cititor cu versatilitate prin poveste și te poți lăsa cu încredere în voia meandrelor și întorsăturilor poveștii, care te emoționează, te face să speri, te enervează, te surprinde.” – Claudia T., scriitoare și fotografă

“Intriga romanului ne poartă prin arșița dealurilor argeșene, pe urma unei misterioase dispariții a icoanei făcătoare de minuni. Personajele sunt descrise prin peisajul care le potențează stările și trăirile. În mintea Ancuței, revenită din Austria pentru o ”misiune” dar și pentru a respira cu nesaț, ca un bolnav care se sufocă, aerul pământului în care se simte ”acasă”, câmpurile, cerul și chiar răzoarele îi vorbesc. Drumurile i se vor reintersecta cu ale lui Anghel, iubirea din tinerețe, care, deși trăiește în țară, se simte autoexilat din acest univers. Twisturile din roman, perfect stăpânite de Andreea Sepi, ne țin agățați, urmărind nu doar ancheta anevoioasă ci și transformările interne ale eroilor. Departe de-a fi doar un bun roman al genului polițist, Icoana… ne transmite valorile reale ale Ancuței și anume: ”Eu cred că acasă nu e doar locul ăla fără de care tu nu poți. E locul ăla care nu poate el fără tine. Acasă e acolo unde există cel puțin un om care nu poate trăi fără tine”. Nu m-am așteptat să-mi dea lacrimile la final de roman; touchée, Andreea!” – Luiza Alecsandru, jurnalistă

“Am citit-o și e fantastică: partea polițistă e alertă și neașteptată, iar partea cealaltă e dureros de sensibilă!” – Laura N.

“Cu un ritm narativ bine susținut care asigură suspansul la foc continuu, cu dialoguri articulate cu virtuozitate, asezonate cu umor și de o directețe distinctivă marca Sepi, cu o scriitură fluentă presărată pe-alocuri cu tropi surprinzători, Icoană-n urmărire generală oferă amatorilor de povești polițiste o bună poveste polițistă, și tuturor celorlalți cititori – mult mai mult decât o poveste polițistă. Povestea unei dragoste reziliente ca un izvor subteran, povestea misticismului nealterat de circumstanțe lumești, povestea unei legături cu rădăcinile și cu pământul natal care emană o forță aproape moromețiană. Toate acestea, întrețesute, dau romanului de debut al Andreei Sepi consistența literară care anunță o carieră scriitoricească aptă să reveleze adevăruri serioase în tonuri lejere.” – Ilinca S., scriitoare și copywriter

“Mi-a plăcut tare mult cartea Andreei Sepi. M-am simțit transportată în copilărie și adolescență când unul din genurile preferate a fost și acesta, al romanului polițist. Apoi mi-au plăcut toate planurile cărții, cel polițist cu tensiunea în crescendo, împletit cu planul poveștii de dragoste, sub-planul emigrației și al regăsirii unui acasă care te atrage permanent înapoi. Mi-a plăcut și pentru că strecoară ceva din filozofia de viață dobândită în timp. Pentru că nu se sfiește să prezinte delicat și echilibrat, conflictul, latent aș zice, între credință și necredință, un conflict propriu societății românești, cu propriile lui trăsături. Nu am putut să o las din mână; tot încercam să văd dacă regăsesc clișee sau stereotipuri ale genului. Nu e cazul sau, dacă e, prevalează stilul proaspăt, autenticitatea trăirilor.” – Olivia S.

“Mi-a plăcut mult cartea: captivantă, bine scrisă și mi s-a părut destul de personală. Felicitări, inspirație și sper să să ai din ce în ce mai mult succes în direcția asta!” – Andi M.

“Un “policier” demn de renumele genului respectiv. Dar mai mult decât atât. Presărat cu elemente clare de nostalgie, impregnat de anxietățile celor două puternice personaje principale, construite magistral. Câteva personaje artificial construite, câteva clișee ale genului și ale mediului în care se petrece acțiunea, dar care paradoxal contribuie la atmosferă. Am descoperit o autoare cu un stil propriu, care a reușit să trateze elegant și cu candoare subiecte delicate din societatea actuală. Un roman care îți provoacă stări diverse și care îți interoghează capacitatea de a te gândi ce ai fi făcut în situațiile prin care trec eroii lui. Bonus, partea de roman polițist bine construită, fără să abuzeze de twists and turns la fiecare pagină.” – Daniel M.

“Draga mea, cartea ta este bună, bine scrisă, te cheamă să n-o lași din mână. Dincolo de asta reflectă situații și realități din cotidian, este plauzibilă și mai ales nu imită stilul vreunei doamne ce a scris literatură polițistă la noi. Ești doar tu, cu armele tale de simțire și creativitate, este un roman care îndeamnă la lectură. Curge foarte bine, respiră normal, așa ca pe cărările vieții de zi cu zi. Te felicit pentru reușită și pentru această maturitate personală care nu se învață, se trăiește. Aștept să te mai citesc. Cu drag, M.” – profesoară