“Este oare posibil să înțelegi cauzele celui de-al doilea război mondial fără să știi nimic despre ideologia național-socialismului german? Firește, există istorici care nu văd nimic dincolo de mobiluri economice. Și totuși, sunt oare suficiente aceste mobiluri pentru a explica de ce Germania n-a fost satisfăcută cu o expansiune moderată în Europa Centrală și în Africa? Aceiași istorici observă că Germania nu putea nicicum să se declare mulțumită de distribuirea coloniilor după primul război mondial; dar atunci, de ce n-a atacat coloniile țărilor mai bogate ca să le anexeze? Se întâmplă tocmai ca punctul de vedere economic, el singur, să lumineze cel mai puțin cauzele celui de-al doilea război. (…)
Aceeași observație pare să se aplice și Revoluției franceze. Într-o scrisoare celebră, Friedrich Engels îi căuta cauzele în sărăcia maselor și în proasta distribuire a bogăției naționale, Or, se pare că Franța n-a cunoscut niciodată o prosperitate mai generală decât aceea care a precedat anul 1789 (…), iar scopurile ei, înainte de a fi de ordin economic, erau ideologice. Într-adevăr, ea trebuia să fie o renovatio de ordin religios, cu implicații în toate domeniile existenței sociale.”– Ioan Petru Culianu, Eros și magie în Renaștere, cap. VIII